Cartea descrie inceputurile credintei neoprotestante – baptiste in judetul Salaj. În zona Zalăului, la poala muntelui Meseș, „mugurele” credinței baptiste române , a încolțit în intervalul 1883–1885, în zona rurală Sărmaș – Porolissum (Moigrad). 1885: Anul cristalizării primelor nuclee. Dacă în 1880, aveam doar „căutători” izolați, în 1885 putem vorbi de grupuri de casă stabile. În Sărmaș, românii încep să se identifice separat de grupul maghiar, deși participă la aceleași botezuri oficiate de misionari maghiari (pentru că nu aveau încă pastori români). În Porolissum (Moigrad), apar primele conflicte cu preoții locali, semn că grupul de „pocăiți” devenise suficient de mare și de vocal încât să fie perceput ca o amenințare. Mugurele Baptist român în zona rurală a Zalăului (Sărmaș-Porolissum) s-a ivit în 1883, odată cu pătrunderea Scripturilor prin colportaj și a devenit o prezență socială vizibilă în 1884-1885, sub impulsul muncitorilor feroviari și al misionarilor itineranți. Era Titus Miheț (1972-1989): Formarea caracterului sub presiune În timpul regimului comunist, spiritualitatea tinerilor era axată pe supraviețuire și identitate. Ucenicia de „Catacombă”: Deoarece activitățile cu tinerii erau oficial interzise, Titus Miheț a încurajat întâlnirile de studiu biblic în grupuri mici, mascate adesea ca vizite sociale sau repetiții muzicale. Muzica ca refugiu: Corul de tineret nu erau doar activități artistice, ci singurele spații unde tinerii puteau comunica liber și își puteau exprima credința. Această perioadă a creat tineri cu o coloană vertebrală morală foarte puternică, pregătiți să refuze compromisurile ideologice din școli și fabrici.