În perioada 1920-1925 Bisericile Creștine Baptiste din România au experimentat cea mai mare creștere a numărului de credincioși baptiști din istorie, raportată la un segment de timp/populația României. Pentru o înțelegere adecvată a fenomenului s-a considerat că este nevoie de identificarea reperelor teologice și praxiologice specifice primilor baptiști în spațiul eclezial și societal. De asemenea, această dinamică pozitivă a necesitat să fie contextualizată în etosul românesc specific acelei perioade interbelice studiul fiind unul multidisciplinar respectiv teologic, sociologic și etnografic. Arealul în cadrul căruia s-a derulat acest demers academic de cercetare este Banatul Montan.