Pentru muzicologia bizantină românească de după 1980, părintele Sebastian Barbu-Bucur este un nume care a croit un drum solid acestui domeniu. Personalitatea polivalentă (compozitor, dirijor, psalt, muzicolog, bizantinolog), Domnia Sa a reușit, pentru prima dată la noi, să propună o imagine coerentă, reală și integratoare asupra dezvoltării și evoluției muzicii bizantine în România, începând cu Evul Mediu și până astăzi. Mai mult, îndelungatele explorări făcute de părintele Barbu-Bucur în bibliotecile athonite - într-o epocă în care părăsirea României era o întreagă aventură -, au adus la lumină și, mai ales, în practica liturgică de fiecare a zi a Bisericii noastre, sute de manuscrise muzicale care, în diferite momente istorice, luaseră calea exilului. Contribuția părintelui Barbu-Bucur însă nu s-a oprit aici. După 1990, cu harul nobilei sale vocații de profesor și monah, a reînființat Secția de Muzică bizantină de la actuala Universitate Națională de Muzică din București, extinzând colaborarea și cu alte centre universitare. De-a lungul a peste două decenii și jumătate, zeci și zeci de studenți, din țară sau din afara granițelor ei, au ucenicit în preajma părintelui. A rezultat astfel o solidă școală de muzicologie bizantină românească ce a afirmat generații de specialiști, deopotrivă cercetători și practicieni pe tărâmul cântului psaltic. Volumul pe care îl aveți în față este rezultatul unei teze de doctorat susținută de unul dintre ucenicii părintelui Bucur, Ciprian Savin, în anul 2020 la Universitatea Națională de Arte ”George Enescu” din Iași. Vă îndemn să îl parcurgeți pentru a afla măcar o parte din cât datorează muzicologia bizantină românească părintelui și maestrului Sebastian Barbu-Bucur. Prof. univ. dr. Nicolae Gheorghiță Universitatea Națională de Muzică București